au fost vremuri cand eram constienti de faptul ca noi suntem oameni..dica trup si suflet si ca avem nevoie de resurse pentru ambele, ca avem nevoie de hrana si apa pentru trup de dragoste , intelegere , altruism , empatie pentru suflet. a urmat apoi o perioada in care am uitat ca avem suflet. am hranit doar fizicul, ne am ingrijit doar de material, am cautat sa ne implinim material, am neglijat sufletul. uitam ca indiferent ca ne place sau nu suntem doi intr unul si nu avem voie sa minimalizam importanta nici unei parti. erau vremuri , cand materialistii(adica oamenii care erau intresati doar de partea palpabila a vietii )acuzau credinta ca ar avea efect de opiu asupra omului, ca l ar mintii frumos si doar atat. imi permit chiar sa i contrazic . am vazut oamenii plini de credinta , de dragoste si intelegere, in perfecta armonie, oameni ce si infruntau neputinta fizica prin compensatie cu cea sufleteasca, in schimb reversul nu l pot afirma.n am vazut oameni deprimati , distrusi psihic sa si poata alina suferinta cu implinirea materiala.
si asta pentru ca pe zi ce trece imi dau seama ca suntem oameni , ca avem nevoie cronica sa stim ca cineva acolo sus ne iubeste.
alergam zilnic sa producem mai mult decat putem consuma , ne zbatem si visam la case si masini luxoase si uitam ca nu acesta i cel mai important lucru. uitam sa ne spunem ca tinem unii la altii , uitam sa ne iertam , uitam sa intoarcem obrazul , sa zambim , sa spunem o vorba buna, uitam ca daca in urmatoarele minute o masina ar da peste noi nu am mai putea face nimic din lucrurile astea care sunt asa simple …din simplul fapt ca am uitat..
